urgie

română

Etimologie

Din latină orgia.

Pronunție

• AFI: /ur'ʤi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului urgie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urgie	urgii
Articulat	urgia	urgiile
Genitiv-Dativ	urgiei	urgiilor
Vocativ	urgie	urgiilor

1. (pop.) nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva.
2. dezlănțuire violentă de forțe ale naturii; prăpăd.
3. comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etc.; ură, furie.

Locuțiuni

• (loc.adj.) De urgie = aducător de nenorocire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gerui

Referințe

• DEX '98 via DEX online