ursitoare

română

Etimologie

Din ursitor.

Pronunție

• AFI: /ur.si'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ursitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ursitoare	ursitoare
Articulat	ursitoarea	ursitoarele
Genitiv-Dativ	ursitoarei	ursitoarelor
Vocativ	ursitoareo	ursitoarelor

1. ființă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului la naștere; ursită.
2. (înv.) soartă, destin; fatalitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online