vâșca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /vɨʃ'ka/


Verb


Conjugarea verbului
vâșca
Infinitiv a vâșca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vâșc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vâște
Participiu vâșcat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (reg.) a se mișca din loc; a se urni, a se clinti.
  2. (v.intranz.) a se foi, a forfoti.
  3. (v.intranz.) (fig.) a cârti, a murmura.


Traduceri

Anagrame

Referințe