vătăman
română
Etimologie
Din rusă, ucraineană атаман (ataman).
Pronunție
- AFI: /və.tə'man/
Substantiv
| Declinarea substantivului vătăman | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vătăman | vătămani |
| Articulat | vătămanul | vătămanii |
| Genitiv-Dativ | vătămanului | vătămanilor |
| Vocativ | vătămanule | vătămanilor |
- (în evul mediu, în moldova) conducător al obștii dintr-un sat liber.
- reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online