variantă
Etimologie
Din franceză variante.
Pronunție
- AFI: /va.riˈan.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului variantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | variantă | variante |
| Articulat | varianta | variantele |
| Genitiv-Dativ | variantei | variantelor |
| Vocativ | variantă | variantelor |
- aspect (ușor) schimbat față de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acțiuni.
- (spec.) (lingv.) formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element.
- drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online