tipic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) tipikŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tipic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tipic tipicuri
Articulat tipicul tipicurile
Dativ-Genitiv tipicului tipicurilor
Vocativ tipicule tipicurilor
  1. formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă.
  2. carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din franceză typique < latină typicus.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
tipic
Singular Plural
Masculin tipic tipici
Feminin tipică tipice
Neutru tipic tipice
  1. care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
tipic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tipic tipicuri
Articulat tipicul tipicurile
Dativ-Genitiv tipicului tipicurilor
Vocativ tipicule tipicurilor
  1. caracterul a ceea ce este specific; (p.restr.) totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității.


Traduceri

Referințe