versificator
română
Etimologie
Din franceză versificateur < latină versificator, versificatoris.
Pronunție
- AFI: /ver.si.fi.ka'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului versificator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | versificator | versificatori |
| Articulat | versificatorul | versificatorii |
| Genitiv-Dativ | versificatorului | versificatorilor |
| Vocativ | versificatorule | versificatorilor |
- persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri.
- poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online