vibrație

română

Variante

• vibrațiune

Etimologie

Din franceză vibration < latină vibratio, vibrationis.

Pronunție

• AFI: /vi'bra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului vibrație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vibrație	vibrații
Articulat	vibrația	vibrațiile
Genitiv-Dativ	vibrației	vibrațiilor
Vocativ	vibrație	vibrațiilor

1. mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru, cu frecvență relativ înaltă; oscilație.
2. vibrare.
3. (fig.) emoție puternică, înfiorare, freamăt.

Cuvinte derivate

• vibroforeză

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online