freamăt

română

Variante

• hreamăt

Etimologie

Din latină fremitus.

Pronunție

• AFI: /ˈfre̯a.mət/

Substantiv

Declinarea substantivului freamăt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	freamăt	freamăte
Articulat	freamătul	freamătele
Genitiv-Dativ	freamătului	freamătelor
Vocativ	freamătule	freamătelor

1. zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare.
2. murmur de voci înăbușite sau nedeslușite.
3. zgomot, larmă.
4. (fig.) fior, înfiorare.

Cuvinte derivate

• fremăta

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fărmate
• afretam
• fremăta

Referințe

• DEX '98 via DEX online