viciu
Variante
Etimologie
Din franceză vice < latină vitium.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului viciu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | viciu | vicii |
| Articulat | viciul | viciile |
| Genitiv-Dativ | viciului | viciilor |
| Vocativ | viciule | viciilor |
- defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.).
- (fig.) pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare.
- neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online