statornic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din stat (după datornic etc.).

Pronunție

  • AFI: /sta'tor.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
statornic
Singular Plural
Masculin statornic statornici
Feminin statornică statornice
Neutru statornic statornice
  1. (despre oameni și manifestările lor) care se schimbă foarte greu (în opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotărât; neclintit.
  2. (p.gener.) care este mereu la fel, care nu se schimbă; invariabil; definitiv.
  3. care nu încetează; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt.
  4. (despre așezări omenești, despre populații etc.) care nu-și schimbă locul; stabil, fix; temeinic, consolidat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe