virgulă

română

Etimologie

Din franceză virgule.

Pronunție

• AFI: /'vir.gu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului virgulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	virgulă	virgule
Articulat	virgula	virgulele
Genitiv-Dativ	virgulei	virgulelor
Vocativ	virgulă	virgulelor

1. semn de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției.
2. semn întrebuințat pentru a arăta când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale.
3. semn întrebuințat pentru a separa, într-un număr zecimal, partea întreagă de partea fracționară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• guraliv

Referințe

• DEX '98 via DEX online