vorbitoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vorbitor.

Pronunție

  • AFI: /vor.bi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vorbitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vorbitoare vorbitoare
Articulat vorbitoarea vorbitoarele
Genitiv-Dativ vorbitoarei vorbitoarelor
Vocativ vorbitoareo vorbitoarelor
  1. persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat.
  2. persoană care povestește, care discută cu alții.
  3. orator, conferențiar.


Traduceri

Referințe