vrăbier

română

Etimologie

Din vrabie + sufixul -er.

Pronunție

• AFI: /vrə.biˈer/

Substantiv

Declinarea substantivului vrăbier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrăbier	vrăbieri
Articulat	vrăbierul	vrăbierii
Genitiv-Dativ	vrăbierului	vrăbierilor
Vocativ	vrăbierule	vrăbierilor

1. persoană care prinde vrăbii; (ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• breviar

Referințe

• DEX '98 via DEX online