vrăbier

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vrabie + sufixul -er.

Pronunție

  • AFI: /vrə.bi'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
vrăbier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vrăbier vrăbieri
Articulat vrăbierul vrăbierii
Genitiv-Dativ vrăbierului vrăbierilor
Vocativ vrăbierule vrăbierilor
  1. persoană care prinde vrăbii; (ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii).


Traduceri

Anagrame

Referințe