vulgarizator
română
Etimologie
Din franceză vulgarisateur.
Pronunție
- AFI: /vul.ga.ri.za'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului vulgarizator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vulgarizator | vulgarizatori |
| Articulat | vulgarizatorul | vulgarizatorii |
| Genitiv-Dativ | vulgarizatorului | vulgarizatorilor |
| Vocativ | vulgarizatorule | vulgarizatorilor |
- persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc.
- persoană care dă o interpretare simplistă a cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online