împerechea

română

Etimologie

Din în + pereche.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pe.re'ke̯a/

Verb

Conjugarea verbului (se) împerechea
Infinitiv	a (se) împerechea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) împerechez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) împerecheze
Participiu	împerecheat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia.

   Animalele se împerechează.

2. (v.tranz.) a potrivi perechile de animale în vederea montei.
3. (v.refl. recipr.) a săvârși actul sexual; a se împreuna.

Sinonime

• 1, 3: (biol.) (se) goni, (se) împreuna, (se) încrucișa, (pop.) (se) cățeli, (se) însoți, (reg.) (se) pui

Antonime

• (se) desperechea

Cuvinte derivate

• împerecheat
• împerechere

Cuvinte apropiate

• pereche

Traduceri

a uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche

chineză: 连接 (中文) (liánjiē) ebraică: לחבר (עברית) (lekhabér), לאחד (עברית) (leakhéd) engleză: pair (English), couple (English) franceză: apparier (français) germană: verkuppeln (Deutsch), paaren (Deutsch) italiană: agganciare (italiano), abbinare (italiano)

neerlandeză: koppelen (Nederlands), paren (Nederlands) poloneză: dobierać (polski) portugheză: acoplar (português) spaniolă: acoplar (español) suedeză: para (svenska) turcă: eşleşmek (Türkçe), çiftleşmek (Türkçe)

a realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna

engleză: mate (English) finlandeză: paritella (suomi) franceză: coïter (français)

germană: kuppeln (Deutsch), kopulieren (Deutsch) suedeză: para sig (svenska) turcă: çiftleştirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online