pair

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză pair.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
pair
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pair pairi
Articulat pairul pairii
Dativ-Genitiv pairului pairilor
Vocativ pairule pairilor
  1. titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul mediu.
  2. membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848.
  3. titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor.
  4. persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri.


Traduceri

Anagrame

Referințe