Sari la conținut

împăuna

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + păun (după franceză pavaner).

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pə.uˈna/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împăuna
Infinitiv a (se) împăuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) împăunez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) împăuneze
Participiu împăunat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se făli, a se mândri, a se fuduli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe