încăpea

română

Din latină * incapere.

Conjugarea verbului încăpea
Infinitiv	a încăpea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încap
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încapă
Participiu	încăput
Conjugare	II

(v.intranz.) a fi cuprins într-un spațiu.
(v.tranz.) a (putea) cuprinde ceva.
(v.intranz.) (fam.; în construcții negative, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) a se împiedica de cineva, a fi nemulțumit, stingherit de prezența cuiva sau a ceva.
(v.intranz.) a trece, a străbate, a pătrunde pe undeva.

A nu-și (mai) încăpea în piele sau (tranz.) a nu-l mai încăpea (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mândrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mândru
Nu (mai) încape vorbă (sau îndoială, discuție) sau (în forma interogativă) mai încape vorbă? = este cert, neîndoielnic
A nu-l (mai) încăpea (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etc.) = a fi foarte bucuros
A încăpea pe mâna (sau pe mâinile) cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreția cuiva

Din încăpea.