îndatorire
Etimologie
Din a îndatori.
Pronunție
- AFI: /ɨn.da.to'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndatorire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndatorire | îndatoriri |
| Articulat | îndatorirea | îndatoririle |
| Genitiv-Dativ | îndatoririi | îndatoririlor |
| Vocativ | îndatorire | îndatoririlor |
- obligație bănească.
- obligație morală; sarcină obligatorie, datorie.
- (rar) faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online