Sari la conținut

înfrâna

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină infrenare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.frɨˈna/


Verb


Conjugarea verbului
înfrâna
Infinitiv a înfrâna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfrânez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfrâneze
Participiu înfrânat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune frâu; (p.ext.) a îmblânzi, a domestici.
  2. (v.tranz.) (fig.) a stăvili, a reține, a potoli.
  3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) stăpâni, a (se) domina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe