înlănțui

română

Din în- + lanț + sufixul -ui (după franceză enchaîner).

Conjugarea verbului înlănțui
Infinitiv	a înlănțui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înlănțuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înlănțuiască
Participiu	înlănțuit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a pune, a lega în lanțuri; a încătușa.
(v.tranz.) a cuprinde pe cineva (cu brațele). îmbrățișa.
(v.tranz.) (fig.) a captiva, a subjuga, a încânta, a fermeca.
(v.tranz.) a așeza în rând, a lega unul de altul, a coordona, a împreuna (în mod logic).
(v.refl.) a urma unul după altul (în șir neîntrerupt).