înșelăciune
Etimologie
Din a înșela + sufixul -ăciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului înșelăciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înșelăciune | înșelăciuni |
| Articulat | înșelăciunea | înșelăciunile |
| Genitiv-Dativ | înșelăciunii | înșelăciunilor |
| Vocativ | înșelăciune | înșelăciunilor |
- inducere în eroare, înșelătorie; (p.ext.) escrocherie, fraudă.
- (jur.) termen juridic care constă în prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, cu scopul de a obține un avantaj material sau de altă natură de la cel înșelat; se confundă des cu înșelătorie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
- Codul Penal art. 244