Sari la conținut

înșelătorie

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din înșelător + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃe.lə.to'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
înșelătorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înșelătorie înșelătorii
Articulat înșelătoria înșelătoriile
Genitiv-Dativ înșelătoriei înșelătoriilor
Vocativ înșelătorie înșelătoriilor
  1. faptă a celui care înșală; înșelăciune.
  2. (mil.) termen din domeniul militar, care consta în prezentarea unor informații sau obiecte adevărate ca fiind adevărate, cu scopul creerii unui avantaj tactic sau strategic asupra inamicului, deseori, confundat cu înșelăciune.


Traduceri

Referințe