țăruș

română

Etimologie necunoscută.

Declinarea substantivului țăruș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țăruș	țăruși
Articulat	țărușul	țărușii
Genitiv-Dativ	țărușului	țărușilor
Vocativ	țărușule	țărușilor

par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc.