întrerupe

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

După între- + rupe (după franceză interrompre).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre'ru.pe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) întrerupe
Infinitiv a (se) întrerupe
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) întrerup
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) întrerupă
Participiu întrerupt
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda.
    Au întrerupt lucrul în semn de protest.
    S-a întrerupt din mâncat.
  2. (v.tranz.) a opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva.
    Scuză-mă că te întrerup.
    A întrerupt tăcerea.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe