încins

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a încinge („a arde, a se aprinde”).

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈʧins/


Substantiv


Declinarea substantivului
încins
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încins încinse
Articulat încinsul încinsele
Genitiv-Dativ încinsului încinselor
Vocativ încinsule încinselor
  1. faptul de a (se) încinge.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
încins
Singular Plural
Masculin încins încinși
Feminin încinsă încinse
Neutru încins încinse
  1. (despre foc) care arde cu flăcări mari, bine aprins.
  2. înfierbântat, încălzit foarte tare (de foc, de soare etc.).
  3. (fig.) aprins, înflăcărat, întețit.
  4. (despre fân, cereale, făină etc.) care a început să fermenteze, stricat, alterat; aprins, fermentat.


Traduceri

Etimologie

Din verbul a încinge („a înfășura mijlocul”).

Adjectiv


Declinarea adjectivului
încins
Singular Plural
Masculin încins încinși
Feminin încinsă încinse
Neutru încins încinse
  1. (despre oameni sau despre corpul lor) cu mijlocul cuprins într-o cingătoare.
  2. (despre cingătoare, brâu etc.) înfășurat în jurul corpului.
  3. (despre arme) prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare.


Traduceri

Etimologie

Din încinge.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru încinge.

Referințe