aprinde
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. apprĕndĕre, de la apprĕnhĕndĕre (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp., port. aprender.
Totuși, sensul român este deja romanic, cf. fr. prendre cu funcție intranzitivă (le feu a pris), it. il fuoco é appreso, sp. prender. Trăsături ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sunt atestate la Grégoire de Tours (cf. Densusianu, HLr., 186), în vechea franceză apprendre și în it. apprendersi d'amore (paralel cu fr. s'éprendre).
Pronunție
- AFI: /a'prin.de/
Verb
| Conjugarea verbului (se) aprinde |
|
| Infinitiv | a (se) aprinde |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) aprind |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) aprindă, aprinză |
| Participiu | aprins |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect.
- Aprinde focul.
- (v.refl.) a începe să ardă, a lua foc.
- (v.tranz.) (înv.) a face să ia foc o armă.
- (v.refl.) (fig.) a izbucni, a se dezlănțui.
- (v.tranz. și refl.) a face sau a începe să lumineze.
- A aprins lampa.
- Aprinde lumina.
- (v.refl.) (fig.) (despre oameni) a se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire.
- a se înroși, a se îmbujora (la față).
- (v.refl.) (despre fân, cereale, făină etc.) a se încinge; a se altera.
Sinonime
- 1: ațâța, face
- 2: incendia
- 3: declanșa
- 4: izbucni, dezlănțui
- 6: înflăcăra, înfoca, însufleți, pasiona, stârni
- 7: îmbujora, înroși
- 8: încinge
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva
- A i se aprinde (cuiva) călcâiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva)
Traduceri
a face să ardă
a face să lumineze
|
|
