țap
Cuprins |
română
Etimologie
Cuvânt autohton.
Origine obscură. Dintre multele ipoteze care s-au emis în jurul acestui cuvânt, cea mai probabilă pare să fie cea de creație expresivă, poate anterioară românei. Confer Copus gloss. latină, V, 503, 27: "Hircus caper zappu dicitur" și dalm. zapo, albaneză škjap, cap.
Totuși, derivație directă a română pornind de la ilirică este dificilă fonetic; mai probabil nu este vorba de o continuare directă a cuvântului moștenit, ci de o creație nouă, bazată pe aceleași intenții expresive. În ce privește această intenție, se consideră în general că este vorba de o dezmierdare pentru a chema un animal. Mai sigur ar trebuie să se pornească de la ideea de "ascuțit, țuguiat", ca în "țeapă", a cărei familie expresivă ține de "țap".
Acest nume a trebuit apoi să însemne "(animal cu) coarne lungi", confer italiană zappa ("târnăcop"). Celelalte ipoteze sunt mai puțin sigure; din slavă capŭ; din albaneză tšap, din iranianul čapis. Cuvântul a trecut din română la limbile cu care a avut contact: albaneză ts(i)ap, (t)skjap, neogreacă τσάπος, sb., cr., slov., cehă, poloneză, ucraineană, rusă cap, mag. cáp. Confer țeapă.
Pronunție
- AFI: /ʦap/
Substantiv
| Declinarea substantivului țap |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țap | țapi |
| Articulat | țapul | țapii |
| Dativ-Genitiv | țapului | țapilor |
| Vocativ | ' | ' |
- masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei.
- pahar special de bere, cu toartă, având capacitatea de 300 ml; conținutul unui astfel de pahar.
Sinonime
- 1: căprior
Antonime
Cuvinte compuse
- Țap ispășitor = a) (în Biblie) țap pe care marele preot îl încărca la sărbătorirea ispășirii cu toate păcatele neamului lui Israel și care era apoi alungat în deșert; b) (fig.) persoană asupra căreia se aruncă vina pentru greșelile altora.
Expresii
- A sta ca un țap logodit = a sta țeapăn, prostit, aiurit
Traduceri
|
|
