stăpâni

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din stăpân.

Pronunție

  • AFI: /stə.pɨ'ni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) stăpâni
Infinitiv a (se) stăpâni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) stăpânesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) stăpânească
Participiu stăpânit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda.
    Stăpânesc peste întreaga împărăție.
  2. (v.tranz.) a cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu.
    Stăpânește trei limbi străine.
  3. (v.refl. fig.) (despre oameni) a se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine.
    Și-a stăpânit emoția.
  4. (v.tranz.) a potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc.
  5. (v.tranz.) a opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni.
  6. (v.intranz.) a domni într-o țară, a guverna, a conduce.
  7. (v.tranz. fig.) (despre propriile idei, sentimente etc.) a ține pe cineva sub influența sau stăpânirea sa; a domina.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect și curent o limbă (străină)


Traduceri

Referințe