cangur
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. kangourou < eng. kangaroo. Provine din limba indigenă Guugu Yimidhirr gangurru.
Pronunție
- AFI: /'kan.gur/
Substantiv
| Declinarea substantivului cangur |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cangur | canguri |
| Articulat | cangurul | cangurii |
| Dativ-Genitiv | cangurului | cangurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Macropus giganteus) mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii când sunt mici.
- (argou) moldovean care umblă prin țară în căutarea unui loc de lucru.
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
catalană
(Català)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
cangur
- cangur (mamifer)