cartof
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /karˈtof/
Substantiv
| Declinarea substantivului cartof |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cartof | cartofi |
| Articulat | cartoful | cartofii |
| Dativ-Genitiv | cartofului | cartofilor |
| Vocativ | cartofule | cartofilor |
- (Solanum tuberosum) plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete şi tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogaţi în amidon.
- tuberculul acestei plante, folosit în alimentaţie şi ca furaj.
Sinonime
- alună, badaliurcă, bandraburcă, baraboi, barabulă, barabuşcă, bighiroancă, bigură, boabă, boambă, bobâlcă, bologeană, bulugheană, bulughină, colompiră, coroabă, crump, crumpenă, cuculă, curulă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goaţă, gogoaşă, grumbă, hadaburcă, măgheruşcă, măr, nap, ou, pară, peruşcă, picioc, picioică, piroşcă, poamă-de-pământ, ţermer, vovică.
Traduceri
legumă
