arăta

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. *arrectare.

Pronunţie

  • AFI: /a.rə'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) arăta
Infinitiv a (se) arăta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) arăt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) arate
Participiu arătat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a expune ceva intenţionat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă.
  2. (v.tranz.) a indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenţia.
  3. a indica o măsură, o direcţie etc.
  4. a indica ora, minutele şi secundele.
  5. (v.tranz.) a da o explicaţie, a explica, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge).
  6. (v.tranz. şi refl.) a (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi,atitudini).
    Arăţi bine!
  7. (v.tranz.) a da dovadă de...; a dovedi.
  8. (v.intranz.) a părea (după înfăţişare); a avea o anumită înfăţişare.
    Se arată a fi vreme bună.
  9. (v.refl.) a apărea, a se ivi (pe neaşteptate).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic
  • A arăta (cuiva) uşa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc
  • A arăta (pe cineva) cu degetul = se spune despre cineva pe care lumea îl dispreţuieşte pentru faptele sale
  • (fam.) Îţi arăt eu ţie! = se spune pentru a ameninţa pe cineva


Traduceri

Referinţe