elefant

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un elefant

română

Etimologie

Din franceză éléphant < latină elephantus.

Pronunție

  • AFI: /e.le'fant/


Substantiv


Declinarea substantivului
elefant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elefant elefanți
Articulat elefantul elefanții
Dativ-Genitiv elefantului elefanților
Vocativ elefantule elefanților
  1. (Elephas maximus și Loxodonta africana) mamifer din jungla Asiei și Africii, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă și cu colți mari de fildeș.

Sinonime


Traduceri





albaneză

(shqip)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

elefant

  1. elefant





catalană

(català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

elefant

  1. elefant





daneză

(dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

elefant

  1. elefant





norvegiană

(norsk bokmål)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

elefant

  1. elefant





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeza veche elefant < latină elephantus.

Pronunție

  • AFI: /ele'fant/


Substantiv


Declinarea substantivului
elefant
c Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ elefant elefanten elefanter elefanterna
Genitiv elefants elefantens elefanters elefanternas
  1. elefant

Cuvinte compuse