elefant
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. éléphant < lat. elephantus.
Pronunţie
- AFI: /e.le'fant/
Substantiv
| Declinarea substantivului elefant |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | elefant | elefanţi |
| Articulat | elefantul | elefanţii |
| Dativ-Genitiv | elefantului | elefanţilor |
| Vocativ | elefantule | elefanţilor |
- (Elephas maximus şi Loxodonta africana) mamifer din jungla Asiei şi Africii, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă şi cu colţi mari de fildeş.
Sinonime
Traduceri
mamifer
|
|
suedeză
(Svenska)
Etimologie
Din suedeza veche elefant < lat. elephantus.
Pronunţie
- AFI: /ele'fant/
Substantiv
| Declinarea substantivului elefant |
||||
| c | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | elefant | elefanten | elefanter | elefanterna |
| Genitiv | elefants | elefantens | elefanters | elefanternas |
