ipoteză
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
- Din fr. hypothèse
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului ipoteză |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ipoteză | ipoteze |
| Articulat | ipoteza | ipotezele |
| Dativ-Genitiv | ipotezei | ipotezelor |
| Vocativ | ipotezo | ipotezelor |
- presupunere, enunţată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenţa fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce
- presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiţiei, impresiei etc.
- (Mat.) ansamblul proprietăţilor date într-o demonstraţie şi cu ajutorul cărora se obţin noi propoziţii.
Sinonime
- presupunere, prezumţie, supoziţie
- (livr.) conjectură
- (înv.) supunere.
Traduceri
Traduceri
