mură
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
- Din lat. mora (pluralul, devenit sg., al lui morum, "mură").
- Cuv.autoht. Cf. alb. mullë.
- Din it. mura.
Pronunție
- AFI: /'mu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mură |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mură | mure |
| Articulat | mura | murele |
| Dativ-Genitiv | murei | murelor |
| Vocativ | ' | ' |
- fructul comestibil, negru și lucios, al murului.
- (reg.; mai ales la pl.) glandă, ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale.
- (mar.) manevră curentă prin care colțul de jos al unei vele se întinde spre proră; expresie folosită pentru a arăta poziția velierului în raport cu vântul.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Mură-n gură = lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata
Traduceri
fruct
|
|