mut

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină mutus, muta, mutum.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mut
Singular Plural
Masculin mut muți
Feminin mută mute
Neutru mut mute
  1. (despre oameni; adesea substantivat) care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii.
  2. (despre acțiuni, atitudini ale omului) care se face, se petrece în tăcere, care nu se exprimă prin cuvinte.
  3. care nu vrea sau nu poatevorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări; (p.ext.) căruia nu-i placevorbească (mult), care este tăcut din fire, taciturn.
  4. (adverbial) fără zgomot.
  5. (p.ext.) (despre elemente ale naturii etc.) tăcut, liniștit.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • (substantivat; fam.) Asta să i-o spui lui mutu, = se spune cuiva în afirmațiile căruia n-ai încredere, care exagerează, care minte
  • Unde a dus (surdul roata și) mutul iapa = foarte departe


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
mut
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mut muți
Articulat mutul muții
Dativ-Genitiv mutului muților
Vocativ mutule muților
  1. persoană care nu poate vorbi, care este lipsită de facultatea vorbirii.
  2. (reg.) om slut; om nepriceput, prost, nătâng.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe