naştere
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. nascere
Pronunţie
- AFI: /ˈnaʃ.te.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului naştere |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | naştere | naşteri |
| Articulat | naşterea | naşterile |
| Dativ-Genitiv | naşterii | naşterilor |
| Vocativ | naştereo | naşterilor |
- acţiunea de a (se) naşte şi rezultatul ei.
- aducerea sau venirea pe lume a unei fiinţe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină.
- origine, provenienţă, început.
- fig. apariţie, ivire, creare.
Sinonime
- apariţie, creaţie, fătare, facere, geneză, ivire, început, născare, născătură, născut, origine, parturiţie, procreare, procreaţie, zămislire
Antonime
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
|
|