maturitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din fr. maturité < lat. maturitas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /ma.tu.ri'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
maturitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maturitate invariabil
Articulat maturitatea invariabil
Dativ-Genitiv maturității invariabil
Vocativ ' '
  1. stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe.
    La vârsta maturității.
  2. (biol.) stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg.
  3. stare de deplină dezvoltare a unui fruct.
  4. (fig.) stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență).
    Maturitatea gândirii, a sentimentelor cuiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe





interlingua

(Interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

maturitate f.

  1. maturitate
Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi