naștere
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină nascere
Pronunție
- AFI: /ˈnaʃ.te.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului naștere |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | naștere | nașteri |
| Articulat | nașterea | nașterile |
| Dativ-Genitiv | nașterii | nașterilor |
| Vocativ | naștereo | nașterilor |
- acțiunea de a (se) naște și rezultatul ei.
- aducerea sau venirea pe lume a unei ființe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină.
- origine, proveniență, început.
- fig. apariție, ivire, creare.
Sinonime
- apariție, creație, fătare, facere, geneză, ivire, început, născare, născătură, născut, origine, parturiție, procreare, procreație, zămislire
Antonime
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
|
|