păcăli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /pə.kə'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) păcăli
Infinitiv a (se) păcăli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) păcălesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) păcălească
Participiu păcălit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară.
  2. (v.refl.) a-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe