planta

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. plantare. Cf. fr. planter.

Pronunţie

  • AFI: /plan'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) planta
Infinitiv a (se) planta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) plantez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) planteze
Participiu plantat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înfige în pământ puieţi, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieţi, răsaduri etc.; a sădi.
    A planta doi puieţi.
  2. a fixa în pământ un stâlp, un par etc.
  3. a îngropa mine pe o porţiune de teren; a mina.

Sinonime

  1. a mina

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A se planta în faţa cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în faţa cuiva


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din plantă.

Pronunţie

  • AFI: /'plan.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru plantă.

Referinţe





bască

(Euskara)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

planta

  1. aspect





catalană

(Català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

planta f.

  1. plantă





interlingua

(Interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

planta

  1. plantă





islandeză

(Íslenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

planta f.

  1. plantă





latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

planta

  1. plantă





portugheză

(Português)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

planta f.

  1. plantă





spaniolă

(Español)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

planta f.

  1. plantă