trafic

română

Etimologie

Din franceză trafic.

Pronunție

• AFI: /'tra.fik/, /tra'fik/

Substantiv

Declinarea substantivului trafic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trafic	traficuri
Articulat	traficul	traficurile
Genitiv-Dativ	traficului	traficurilor
Vocativ	traficule	traficurilor

1. totalitatea transporturilor de mărfuri sau de persoane care se fac pe o anumită cale de comunicație, cu anumite mijloace de transport, într-un interval de timp și în condiții precizate.
2. totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp și în anumite condiții tehnice.
3. activitate economică având drept scop schimbul de mărfuri și de alte valori.
4. comerț ilicit.

Expresii

• A face trafic de influență = a trage foloase ilicite din influența pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucură pe lângă cineva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cifrat

Referințe

• DEX '98 via DEX online
• Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti", DOOM, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediṭia a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, Bucureṣti, 2005 ISBN 973-637-087-x