îmbucătură
Etimologie
Din a îmbuca + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨm.bu.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului îmbucătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îmbucătură | îmbucături |
| Articulat | îmbucătura | îmbucăturile |
| Genitiv-Dativ | îmbucăturii | îmbucăturilor |
| Vocativ | îmbucătură | îmbucăturilor |
- cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; (p.ext.) mâncare; bucătură.
- loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online