conciliator
română
Etimologie
Din franceză conciliateur < latină conciliator.
Pronunție
- AFI: /kon.ʧi.li.a'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului conciliator | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | conciliator | conciliatori |
| Feminin | conciliatoare | conciliatoare |
| Neutru | conciliator | conciliatoare |
- care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse.
- (în politică) care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului conciliator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conciliator | conciliatori |
| Articulat | conciliatorul | conciliatorii |
| Genitiv-Dativ | conciliatorului | conciliatorilor |
| Vocativ | conciliatorule | conciliatorilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online