conciliator

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză conciliateur < latină conciliator.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧi.li.a'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
conciliator
Singular Plural
Masculin conciliator conciliatori
Feminin conciliatoare conciliatoare
Neutru conciliator conciliatoare
  1. care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse.
  2. (în politică) care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
conciliator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conciliator conciliatori
Articulat conciliatorul conciliatorii
Dativ-Genitiv conciliatorului conciliatorilor
Vocativ conciliatorule conciliatorilor
  1. împăciuitorist.


Traduceri

Anagrame

Referințe