jenă

română

Etimologie

Din franceză gêne < de origine franco-gală.

Pronunție

• AFI: /'ʒe.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului jenă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jenă	jene
Articulat	jena	jenele
Genitiv-Dativ	jenei	jenelor
Vocativ	'	'

1. sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă.

   Un sentiment de jenă.

2. situație grea, neplăcută.
3. senzație supărătoare, durere organică ușoară.

Sinonime

• 1: rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stânjeneală, stânjenire, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală, stidință, stidire
• 2: încurcătură, strâmtoare, (înv.) stenahorie
• 3: sâcâială

Antonime

• îndrăzneală

Cuvinte derivate

• jena
• jenant
• jenare
• jenat

Cuvinte compuse

• jenă financiară

Expresii

• (iron.) A avea o jenă = a invoca un pretext imaginar pentru a se eschiva de la îndeplinirea unei sarcini

Traduceri

sfială produsă de o situație penibilă

bască: lotsa (euskara) engleză: embarrassment (English) esperanto: embaraso (Esperanto) estoniană: piinlikkus (eesti), piinlikkustunne (eesti) franceză: gêne (français) f., embarras (français) m. germană: Betretenheit (Deutsch) f., Peinlichkeit (Deutsch) f. greacă: αμηχανία (Ελληνικά) (amihanía) f. italiană: imbarazzo (italiano) m. maghiară: szégyen (magyar)

neerlandeză: verlegenheid (Nederlands) f. poloneză: wstyd (polski) m., zażenowanie (polski) n. portugheză: vergonha (português) f. spaniolă: vergüenza (español) f., corte (español) m. (Spania, familiar), pena (español) f. (Insulele Caraibe, America Centrală, Columbia, Mexic, Venezuela - familiar), plancha (español) m. (Chile, familiar), pudor (español) m. (în special Argentina, Chile, Uruguay), roche (español) m. (Peru, familiar) suedeză: förlägenhet (svenska) c., genans (svenska) c. turcă: utanma (Türkçe), utanç duyma (Türkçe), mahcup olma (Türkçe)

Referințe

• DEX online