întineri

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + tânăr.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ti.ne'ri/


Verb


Conjugarea verbului
întineri
Infinitiv a întineri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întineresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întinerească
Participiu întinerit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate.
  2. (v.tranz.) a da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) declara mai tânăr decât este în realitate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe