învârteji

română

Etimologie

Din în + vârtej.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vɨr.te'ʒi/

Verb

Conjugarea verbului învârteji
Infinitiv	a învârteji
Indicativ prezent pers. 1 sg.	învârtejesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să învârtejească
Participiu	învârtejit
Conjugare	IV

1. (v.refl. tranz.) a (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura.
2. (v.refl.) a se întoarce (grabnic) din drum.

Cuvinte derivate

• învârtejire
• învârtejit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online