venin

română

Etimologie

Din latină venenum.

Pronunție

• AFI: /ve'nin/

Substantiv

Declinarea substantivului venin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	venin	veninuri
Articulat	veninul	veninurile
Genitiv-Dativ	veninului	veninurilor
Vocativ	veninule	veninurilor

1. substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare).
2. (fig.) răutate; dușmănie.
3. (anat.; pop.) fiere; (fig.) supărare, mâhnire, necaz; furie.

Cuvinte derivate

• antivenin
• venina
• veninariță

Expresii

• A face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău
• A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare
• A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online