imprima

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză imprimer < latină imprimare.

Pronunție

  • AFI: /im.pri'ma/


Verb


Conjugarea verbului
imprima
Infinitiv a imprima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
imprim
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să imprime
Participiu imprimat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări.
  2. a înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc.
  3. a tipări.
  4. a aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate.
  5. (fig.) a comunica; a transmite.
  6. a impune, a determina.
    Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe